RomaniaInfo se confruntă cu cenzura pe unele rețele de socializare. Pentru a rămâne în contact cu noi și a ne putea urmări necenzurat, ne găsiți aici:
romaniainfo.ro / romaniainfo.com / MeWe / Gab / Clouthub / VKontakte / GabTV / Rumble
4. Controlând sexul
Statul reglementează viața sexuală a cetățenilor săi. Relațiile exclusive sunt interzise, fiind încurajate relațiile sexuale multiple și în grup ( ”orgii-beții”).
Promiscuitatea sexuală este norma socială, fiind incurajată la vârste fragede, după cum am văzut. Castitatea era o ”patimă” care declanșa ”neurastenie, instabilitate, sfârșitul civilizației”. Adevărata atracție sexuală este interzisă, deoarece creează atașament, exclusivitate, loialitate față de o persoană, și poate conduce la formarea unei familii. Or, exclusivitatea, apartenența la o familie, loialitatea față de o persoană constituie amenințări directe pentru ordinea socială.
Actul sexual este desacralizat, iar puterea și dinamica lui sunt ignorate de cetățenii statului mondial. Întrucât nu poate fi complet eradicat, statul îl golește de semnificațe, sens, scop. Banalizând sexul, reducându-l la o simplă plăcere, statul controlează mințile și inimile femeilor și bărbaților.
Iubirea conjugală și adevărata atracție sexulă sunt bariere imense pentru ordinea socială instaurată de statul mondial, deoarece au potențialul de a înlocui loialitatea față de statul cu loialitatea față de partener și familie. Statul mondial este gardianul societății perfect planificate.
5. Controlând fericirea
În statul mondial al bunăstării oamenii sunt mereu fericiți. Însă fericirea este indusă de ”soma”, o substanță chimică ce are ca efect crearea unui zid între universul real și universul virtual. Soma este un fel de opiu al societății în ”minunata lume nouă”.
Statul veghează ca cetățenii săi să nu se confrunte cu emoții și sentimente create de admirația naturii, relații de prietenie sau iubire, suferință. ”A fi emoționat înseamnă a fi încă nesatisfăcut”[1]! În cazul în care vreo emoție ori vreun sentiment le-ar da târcoale, oamenii se refugiază în consumul de soma. În funcție de cantitate, soma produce fericire, vedenii sau un somn odhnitor. Oamenii din ”minunata lume nouă” își pot lua vacanțe consumând soma, uitând astfel de necazuri, tristețe, suferință. Nu, nu trebuie să se întristeze! Suferința este cruntă!
Bărbaților și femeilor li se stimulează din când în când secreția de adrenalină prin SPV, adică ”surogat de pasiune violentă”.
Starea de nefericire amenință ordinea socială deoarece îl impinge pe om spre căutări existențiale, înspre interiorul său: caută solitudinea, se caută pe sine și…Îl caută pe Dumnezeu.
6 .Controlând gândirea
Confortul material și fericirea îi împiedică pe oameni să gândească și le inhibă dorința de cunoaștere. Gânidrea este ceva ”vechi”, ”tradițional”, ”periculos”. Oamenii fericiți nu au nevoie de lectură, literatură, istorie, biologie și religie. Shakespeare a scris cărți pline de prostii așa că nu trebuie citite. Istoria? Oamenii nu au nevoie de eroi și eroism! Biologia? Oamenii nu trebuie să cunoască modul în care funcționează universul și organismul uman! Religia? Oamenii sunt atât de fericiți încât nu au nevoie de Dumnezeu! Nu au suflete de care El se ocupă, pentru că sunt doar niște mașini care funcționează după programele programatorilor statului modern. Oamenii sunt învățați că scopul vieții lor este bunăstarea materială pe care numai statul le-o poate asigura. Ei au nevoie de divertisment continuu – concerte de muzică tehno, filme senzoriale -, care le stimulează secreția de adrenalină. Distracția le ține mereu mintea ocupată, prea ocupată pentru a vedea realitățile sociale și politice. Distracția produce ditragerea atenției de la lucrurile cu adevărat importante. Există în statul mondial o adevărată industrie de divertisment prin intermediul căreia statul controlează mințile oamenilor.
Știința nu este preocupată de adevăr, pentru că adevărul este periculos în statul mondial. Adevărul produce schimbări în conștiința umană. ” Fiecare schimbare reprezintă o amenințare la adresa stabilității.” ”Orice descoperire în domeniul științei pure este potențial subversivă; până și știința trebuie uneori să fie tratată ca un posibil inamic.”[2] Chiar și știința este un pericol: ” Noi nu-i putem permite științei să se ocupe de altceva decât de probleme cele mai imediate ale momentului. Toate celelalte studii științifice sunt descurajate cu multă grijă și sârguință”[3].
Religia însă pare să fie cel mai mare pericol deoarece credințele fundamentale modelează gândirea iar gândirea dirijează trăirea. Pe de o parte, credința în Dumnezeu are puterea de a transforma omul, de a schimba starea lui, de a-l elibera de condiționările statului. ”Veți cunoaște adevărul iar adevărul vă va face liberi!”[4] spunea Isus, Fiul lui Dumnezeu. Pe de altă parte, credința presupune un legământ, un angajament de loialitate între Dumnezeu și om. O dată încheiat acest legământ, omul nu va mai fi loial statului, ci lui Dumnezeu. Prosperitatea și fericirea îi fac pe oameni independenți de Dumnezeu.
Limbajul este controlat de statul care este preocupat de șteargerea istoriei, tradiției și de mistificare. Cuvinte precum ”mamă”, ”tată”, ”soț”, ”soție”, ”familie”, ”Dumnezeu” sunt considerate licențioase. În statul mondial, cărțile religioase sunt ”obscene”, ”pornografice”. Cuvintele au puterea de a modela gândirea prin semnificația lor. Cărțile de beletristică, de știință sau religioase, nu se pot realiza fără cuvinte. Imaginile nu au sens fără cuvinte. De aceea, cel care controlează limbajul, controlează mintea omului.
Literatura, istoria, biologia, religia cedează în fața uniformității culturale în ”minunata lume nouă”. Arta și știința sunt incompatibile cu fericirea.
[1] Aldous Huxley, op. cit., p. 91.
[2]Aldous Huxley, op. cit. p. 238.
[3] Aldous Huxley, op. cit., p. 241.
[4] Evanghelia după Ioan 8:32
Sursa: Vocea Libertății.
