RomaniaInfo se confruntă cu cenzura pe unele rețele de socializare. Pentru a rămâne în contact cu noi și a ne putea urmări necenzurat, ne găsiți aici:
romaniainfo.ro / romaniainfo.com / MeWe / Gab / Clouthub / VKontakte / GabTV / Rumble
Profesorii supraveghează elevii să învețe mai bine. Antrenorii supraveghează sportivii să urmeze riguros etapele antrenamentului. Medicii supraveghează pacienții în drumul lor spre însănătoșire. Nimeni nu ar putea spune că lucrurile trebuie să stea altfel. Ce supraveghează însă camerele stradale, instalate de autorități, și de ce fac asta?
Supravegherea publică generalizată, nediscriminată și nelimitată la care sistemele CCTV contribuie trebuie să asume (altfel nu s-ar justifica) că toți suntem, în principiu, suspecți. Că toți suntem susceptibili de a produce consecințe nefaste în viața publică. Totuși, supravegherea nu poate asuma ab initio care e gradul de suspiciune. Așa că acesta va fi unul maximal. De aceea, se vor instala camere video în toate locurile posibile.
Este o prerogativă a puterii să imprime un cadru al suspiciunii generalizate, dar un cadru care nu acceptă îndoiala. Puterea administrativ-politică nu e sceptică asupra limitelor sale de cunoaștere.
Ca lucrurile să fie și mai rele pentru cetățean, puterea aruncă în joc o falsă dilemă: trebuie să alegi între libertate și siguranță. Dacă vrei să trăiești într-un mediu public sigur, trebuie să accepți supravegherea, poate ca pe un „rău necesar”. Dar lucrurile nu stau chiar așa cum se văd prin ocheanul puterii.
Nu e nevoie să pui în opoziție siguranța și libertatea sau sfera privată. De fapt, cele două se susțin reciproc. O lume mai sigură este lumea în care respectăm fiecăruia un spațiu de non-intruziune (fizică, informațională, psihologică etc.), acordăm fiecăruia o prezumție de nevinovăție. E o lume în care tratăm cu respect și învestim o încredere inițială în toți, asumăm că scopurile lor sunt o expresie rezonabilă a libertății.
Citiți mai mult pe site-ul Panorama.ro
