RomaniaInfo se confruntă cu cenzura pe unele rețele de socializare. Pentru a rămâne în contact cu noi și a ne putea urmări necenzurat, ne găsiți aici:
romaniainfo.ro / romaniainfo.com / MeWe / Gab / Clouthub / VKontakte / GabTV / Rumble
Olandezii trebuie să-și arate acum actele pentru a trăi o viață normală; nu se va opri cu Covid.
Începând din 25 septembrie, toți olandezii de peste 13 ani vor avea nevoie de un „Certificat digital de Covid” pentru a putea intra în restaurante, baruri, teatre, cinematografe și săli de concerte. Practic, lucrurile care fac viața plăcută pentru majoritatea oamenilor, vor fi limitate la cei care sunt în posesia unui cod QR care indică faptul că sunt fie vaccinate, testate sau s-au recuperat de la Covid-19 în ultimele 160 de zile.
Ceea ce este interesant – și, în opinia mea, incredibil de convingător – despre situația olandeză, în special este că un procent enorm (de 85 %) din populația olandeză este deja vaccinat în totalitate. După un mai mult de un an și jumătate de criză COVID-19, se estimează că 95 % din populație are deja anticorpi, iar în prezent doar 200 de persoane sunt în ATI. Cu toate acestea, chiar în acest moment guvernul nostru decide să introducă cea mai extinsă și invazivă măsură pe care olandezii au văzut-o până în prezent. Și acesta este doar începutul.
Se pare că ultimii 15 % din populația olandeză trebuie să fie jupuiți – orice ar fi nevoie. Cei care, indiferent de motiv, aleg să nu fie vaccinați sunt fie condamnați la viața socială a unui pustnic, fie trebuie să călătorească, uneori destul de departe, într-o locație de testare certificată pentru a obține un bețigaș în nas în fiecare zi. Adică, dacă vor să „recupereze” dreptul lor de a participa la activitățile de zi cu zi. Deci, chiar dacă oamenii nu sunt încă forțați fizic să fie vaccinați, ceea ce guvernul face acum este ceva care poate fi numit doar constrângere.
Din moment ce nu există un termen oficial sau legal legat de punerea în aplicare a permisului Covid, nu există niciun motiv să credem că societatea QR în care ne transformăm nu va deveni mai restrictivă, cu atât mai puțin că va dispărea. Uită-te la alte țări europene, cum ar fi Franța, Germania și Italia. M-am dus recent în Germania, unde am experimentat în mod direct ceea ce înseamnă să ți se refuze intrarea într-un restaurant pentru că nu ai fost vaccinat; rezultatele negative ale testelor pe care le-am avut asupra mea nu erau suficiente. Acest lucru va deveni, fără îndoială, cazul, la un moment dat, și în Olanda.
Deși este extrem de incomodă și cronofagă, testarea este încă o opțiune în Olanda și este încă „gratuită” (în fine, plătită din banii contribuabililor). Dar nu pentru mult timp. Guvernul olandez a anunțat deja că, mai devreme sau mai târziu, oamenii vor trebui să înceapă să plătească pentru propriile teste, ceea ce face imposibil ca majoritatea oamenilor, în special copiii și persoanele cu venituri mici sau fără venituri, să facă acest lucru în mod regulat. Este, de asemenea, un fapt că permisul Covid nu va rămâne utilizat doar pentru „facilități sociale și culturale neesențiale”.
Guvernul olandez caută în prezent căi legale de aplicare a permiselor de vaccinare la locul de muncă și pentru unitățile de asistență medicală, așa cum se întâmplă deja în țări precum Franța și Italia. Ca urmare a acestui fapt, mulți italieni care refuză încă să fie vaccinați sunt obligați să își ia concediu fără plată; este un adevărat coșmar rupt din cărțile lui Kafka.
Din punct de vedere juridic, punerea în aplicare a acestor acte de COVID-19 și consecințele profunde pe care le-au avut deja constituie în mod clar o încălcare gravă a drepturilor constituționale și a libertăților civile, cum ar fi integritatea corporală, principiul nediscriminării și libertatea de circulație. Se argumentează adesea că aceste încălcări nu constituie, din punct de vedere tehnic, o „încălcare” juridică a drepturilor noastre constituționale, deoarece încălcarea este justificată din perspectiva sănătății publice. Totuși, în opinia noastră, acest lucru este pur și simplu greșit.
În primul rând, dacă această argumentație ar fi acceptată fără grijă, orice drept constituțional ar putea fi retras sub pretextul extins al sănătății publice. În privința acestui lucru, lumea juridică e foarte precaută. În același timp, frica, manipularea comportamentală și oboseala generalizată când vine vorba de măsurile anti-Covid îi fac pe oameni să accepte mult mai ușor să li se restrângă libertățile. Cu alte cuvinte, ei își vor libertatea înapoi, dar, paradoxal, acceptă să li se ia din libertăți. Toate motivele greșite din lume!
Să începem cu frica. Guvernul olandez a insistat asupra clasificării pandemiei de COVID-19 mult mai puțin periculoase ca fiind o așa-numită „boală cu eticheta A” – aceeași categorie cu Ebola – deoarece aceasta le-a oferit un temei juridic pentru măsuri de amploare, cum ar fi măsurile de izolare, interdicțiile de circulație și, în prezent, sistemele de trecere Covid. Nu este de mirare că guvernul a fost adesea acuzat de instrumentalizarea virusului pentru a-și extinde propriile competențe și competențe juridice. La urma urmei, pentru majoritatea oamenilor virusul nu pune viața în pericol deloc, în special nu pentru tineri, care reprezintă o mare parte din cei 15 % din populația olandeză care nu este vaccinată. Deși, desigur, unii oameni se pot îmbolnăvi de Covid, ratele mortalității nu sunt nici pe departe la fel de ridicate ca în cazul unui virus ca Ebola, (50 % rată a mortalității).
Nimeni nu va nega faptul că frica este un temei important pentru a determina oamenii să se abțină de la gândirea rațională și să accepte controlul disproporționat al guvernului. Faptul că cineva a trecut prin boală nu va încetini în niciun fel transmiterea virusului, pentru că, se știe, atât persoanele vaccinate, cât și cele nevaccinate pot transporta și transmite Covid. Cu toate acestea, numai persoanele nevaccinate sunt obligate să susțină un test pentru a obține acces la infrastructurile publice.
Distincția operată de sistem, între persoanele vaccinate și cele nevaccinate nu are niciun temei juridic. În primul rând, din motive de confidențialitate, nici unui cetățean nu ar trebui să i se ceară un certificat de vaccinare. Sau să fie interogat în privința statutului său medical. Și, apoi, este și ineficient.
Deși guvernul olandez este, desigur, conștient de faptul că și vaccinații pot să ia virusul și să-l transmită mai departe, el încă are în vedere să ostracizeze persoanele nevaccinate și să le definească drept dușmani ai sănătății publice. La fel cum președintele Joe Biden le-a spus cetățenilor americani că guvernul „a fost răbdător, dar răbdarea noastră se reduce”, ministrul olandez al sănătății publice, Hugo de Jonge, a declarat că „libertatea unui grup [cei care nu doresc să fie vaccinați] nu poate continua să amenințe libertatea unui alt grup [cei care sunt vaccinați],” amintește de principiul prejudiciului utilitar al lui John Stuart Mill.
Acest tip de retorică a guvernelor este incredibil de periculoasă. Ministrul nostru prezintă o problemă complet falsă: aceste două grupuri nu-și amenință reciproc libertatea. De fapt, singurul care face e doar doar guvernul, iar guvernul, aici, reprezintă o amenințare fundamentală la adresa libertății ambelor grupuri. Aceste pierderi de libertăți sunt impuse de politică. Vaccinul nu protejează pe nimeni în afară de persoana care îl face. Cu toate acestea, o mulțime de oameni care nu se tem de virus deloc, sau poate l-au avut deja și au imunitate naturală, au făcut vaccinul deoarece se tem de guvern și de consecințele sociale de a nu fi vaccinate mai mult decât fac virusul în sine. De când am început să considerăm astfel de comportamente sau alegeri ca fiind „normale”?
Frustrant, doar un număr foarte limitat de oameni din Vest văd ce este cu adevărat în joc aici. Cei mai mulți nu reușesc să vadă că, odată ce aceste sisteme QR sunt aplicate și oamenii s-au obișnuit cu ele, aceste sisteme pot fi folosite și pentru o varietate de alte scopuri. Cel mai probabil nu este o coincidență că acum câteva săptămâni, dintr-o dată, a fost efectuat un sondaj la nivel național pentru a întreba cum au văzut olandezii posibilitatea unui sistem de „credite personale de carbon”. Cu toate acestea, o mare majoritate pare să creadă că toate acestea sunt pentru binele comun sau că este cel puțin temporar și nu va „ajunge atât de departe”.
Sper că au dreptate, dar nu pot să nu simt că Tocqueville a avut dreptate (ca de multe ori, de altfel), când a scris de tipul de despotism democratic. Despotismul acesta nu va arăta în niciun fel ca despotismul în varianta lui clasică: „Ar fi mai extensiv și mai blând; ar degrada oamenii fără să-i chinuie”, a scris el în 1840. Și, într-un fel, faptul că se întâmplă treptat este ceea ce îl face, fără îndoială, și mai periculos. La urma urmei, un popor care nu realizează că își pierde libertatea nu va lupta pentru ea. Ei o vor lăsa pur și simplu să alunece printre degete.
Articol scris de Eva Vlaardingerbroek (foto), pentru The American Conservative. Eva este comentator politic şi teoretician jurist, fostă candidată a Partidului Forumul pentru Democrație.
Sursa: R3 Media
